Power in routine, spirituality, and social life. Pressure in thinking & creativity and sex & love. Trouble with self.
Printre primele lucruri pe care le fac dimineața, este să văd ce zice Co-star. Înainte de asta, scriu cele trei pagini de habar n-am ce. Singura modalitate prin care am reușit să mă țin de journaling este această metodă care se numește morning pages. Practic, primul lucru pe care îl faci dimineața este să scrii trei pagini de gânduri. Aparent gândurile mele sunt de cele mai multe ori jhdbjhbjhvbjfvbbvlbvbvksdjbcKLJBLjvbl. Asta se înțelege din ce scriu acolo pentru că mai mult dorm, decât scriu. Apoi începe procesul de dezmeticire făcând yoga cu cea mai carismatică tipă de pe planetă. Astea, plus încă o mie și un pic de ritualuri pe parcursul unei zile. M-am gândit la un moment dat să devin inginer de ritual. Dar asta e alta discuție.
Azi e mai mult despre goana mea de a ști cum o să arate fiecare zi de-ale mele. Nu-mi aduc aminte cum a fost viața înainte de pandemie, dar cred că am răspuns contextului făcându-mi planuri despre cum să îmi fac și mai multe planuri. Așa mă păcălesc eu că ceva tot e în controlul meu. Sau poate am făcut asta dintotdeauna. Habar n-am. Nu vom afla niciodată.
Știu și eu care e treaba cu planurile. Povestea unui singur pahar la Guesthouse intră deja în folclorul personal. Dar tot continui să le fac. Planurile. Dar și petrecerile la Guesthouse. Și da, pe alocuri planurile îmi dau un soi de siguranță, dar pe de altă parte devin anxioasă neștiind cum o să gestionez durerea provocată de dispariția unui prieten din viața mea sau cum o să fiu dacă nu o să am ideea pe care o tot caut pentru un proiect sau ce reacție o să am când o să câștig o girafă la o loterie organizată spontan de o gradină zoologică din Zimbambwe. Cum o să fie relația dintre ea și Taco?
Ce am încercat în ultimul timp este să mă educ să am încredere în varianta mea din momentul în care una dintre temerile de acum, se va întâmpla. Acum nu sunt pregătită pentru ele. Acum sunt pregătită pentru ce trăiesc în prezent (?!?!?!). E un act de curaj să te lași să nu știi. Îți spun eu, că stiu.
Și ca să știi și tu de la mine, ascultă ce îți spun: future you is a badass.
Și tu și supa mea de spanac și mentă, cu halloumi și sparanghel la tigaie.
Corina a împărțit bomboane. Eu am gătit o supă. Din chestii pe care le găsești la piață. Dacă semeni doar puțin cu mine, o să uiți să cumperi ceva de pe lista pe care ai făcut-o mental. No worries, găsești și la Mega de jos orice ingredient din rețetă.
Ingrediente:
o ceapă;
doi cartofi dulci ca ochii pe care îi faci când ai chef de joacă;
o mână sănătoasă de spanac fresh ca mine după ce adorm vineri seară, la 10;
mentă fresh tot ca mine după ce adorm și sâmbătă seară, la 10;
oțet - eu pun oțet bio din cidru de mere, nefiltrat
sare, piper;
halloumi;
sparanghel de la domnul Toma Sparanghel, datorită căruia ador sparanghelul;
chives.
Am tăiat ceapa. Nu am lăcrimat pentru că port lentile de contact. Uneori, profit de asta și păcălesc oamenii că am super puteri, îi pun să mă privească cum tai ceapă fără să plâng. Am călit ceapa o într-o cratiță cu puțin ulei de măsline. Am pus peste apă, o lingură de supă de oase și cartofii tăiați. I-am lăsat cam 15 minute să fiarbă. Am pus în oală spanacul din care am folosit mai mult frunzele (scuze, codițelor), două linguri de oțet, sare piper și menta. Am amestecat un pic să îmbin aromele.
Am luat oala de pe foc, am scurs puțin din apă și am pus totul în blender.
Și nu, nu m-am oprit aici. Am tăiat bucăți mici de halloumi, cam de dimensiunea unor crutoane, la fel și vreo patru bețe magice de sparanghel și le-am tras la tigaie împreună cu o mână de semințe de dovleac. Îmi place că pocnesc ca bomboanele Vulcano. Cum zice Corina aici.
Poți să ghicești finalul. Supa din blender cu mix-ul de halloumi, sparanghel semințe de dovleac sunt acum împreună. Peste ele, câteva fire de chives. Pam Pam
Oare ce putere magică o fi asta prin care ai văzut ingredientele din frigiderul meu și mi-ai propus o rețetă din ele?