Două legi noi de vară

și o tartă cu lămâie și busuioc

Zilele trecută am avut un schimb de replici cu o prietenă, la intersecția a două story-uri din vacanța ei. Eu proaspăt întoarsă. Amândouă poetice. Ea ar fi locuit într-o vacanță, eu aș fi fost o vacanță.

Să proiecteze, vă rog, cineva o locuință - vacanță și îndrumați copiii să-și dorească să fie o vacanță când vor fi mari! Sau ea ar fi putut locui în casa din Biassa, închiriată în vacanța din Italia și eu aș fi putut fi însăși vacanța proaspăt încheiată.

O casă din piatră, cu obloane verzi la fiecare geam. În fața întrării o mini terasă, cu priveliște, cât încape între doua dealuri, asupra orașului La Spezia. Loc de luat micul dejun și de stat seara la pahare de vin. Ziua o petreceam descoperind zona denumită Cinque Terre și alte orașe precum Portovenere, Levanto, Bonassola și Framura din Liguria, până sus în Santa Margherita Ligure și Portofino.

La interior casa păstrează toate detaliile unei locuințe tradiționale. Miros de lavandă și un pic a praf aerisit. Față de masă cu imprimeu de flori, chiuvetă din marmură, așezată lângă un cuptor ascuns după o bucată de perdea din bumbac. Faianță colorată și ustensile de bucătărie din alamă, atârnate pe suporturi din lemn. Șemineul care adăpostește un tuci și trezește dorința de a fi și la iarna tot aici. Scara de interior, din lemn, care duce către dormitorul în care lumina de dimineață cade perfect pe pereții zugrăviți cu calciu, pe scaunul cu șezut din iută și pe oglinda rotundă cu ramă din stufăriș. Deasupra, veghează, tavanul impunător din grinzi. O casă plină de căldură și liniște, întreruptă doar de cântecul păsărelelor.

Vacanța. Excursiile zilnice începeau după confirmarea doamnei Gloria, de la Tabacchi, pentru traseul prestabilit. Am străbătut la pas sau cu bicicleta tot ce am socotit. Clădiri în culori pastelate, cu străduțe înguste, care asistă pline de emoție lupta dintre tradițional și comercial. Te poți pierde liniștit într-o călătorie în timp, revii când te învăluie aroma proaspătă a pestoului de busuioc sau mirosul de foccacii aburinde, abia scoase din cuptor. Te oprești în grădinița unei Locande pentru un fritto misto (fructe de mare pe grătar), dupa care promit că-ți vei linge degetele. Apoi, urci scările către o biserică, de unde privești și asculți vânzoleala din piațetă.

Am continuat să-mi încânt ochii cu tot felul de specii de plante, care mai de care mai surprinzătoare, cum adie vântul printre cârpele agățate la uscat, totodată încercând să țin pasul cu oferta de deserturi din vitrine, să aleg ce e mai bun.

O felie de torta caprese și, apoi, eram pregătită de un drum pe dealurile terasate care leagă sătucele între ele. Am parcurs două dintre ele, unul între Corniglia și Manarola, care trece și prin Volastra și cel dintre Monterosso al Mare și Vernazza.

Am urcat dealurile prin vegetație mediteraneană luxuriantă și prin vegetație tropicală și le-am coborât printre măslini, citrice și viță de vie.

Momentele de odihnă erau și pentru sorbetul de lămâie și busuioc sau lămâie și semințe de pin.

Cina o luam la restaurantul din satul în care am fost cazați. La locanda del Gallese.

Brânza stracchino întinsă pe turtă proaspătă și mezeluri locale, raviolli cu Bufala și pesto de ruccola, anșoa, peștele specific zonei, în saramură sau pe grătar și porchetta, au fost vedetele. Tot aici, am mâncat cel mai bun tiramisu din toate timpurile mele.

Nu știu cum vă întoarceți voi după o vacanță în Italia, eu am venit cu patru lămâi și cu următoarele două propuneri de legi:

Interzicerea vânzării unei singure cupe de înghețată și instituirea obligativității ca cel puțin 4 zile din concediul anual să se desfășoare în Italia. 

Am adus lămâile cu un singur gând: Tartă cu lămâie și busuioc

Ingrediente pentru crustă:

• 70 gr faină de migdale. Atât mai aveam și m-am gândit să o folosesc în testarea obținerii blatului de tartă cât mai potrivit;

• 105 gr crackers rotunzi de la Nairn's (gf), adică două pachețele. Erau și ei prin casă;

• 200 gr crackers Gullon (gf);

• 120 ml ulei de cocos;

• 2 linguri sirop de arțar.

Ingrediente pentru cremă:

• coaja de la două lămâi mari, aprox 2 linguri;

• sucul lor, aprox 120 ml;

• 100 gr melasă nerafinată din zahăr brun;

• 200 gr cremă de cocos;

• 200 gr lapte de cocos, la conservă;

• 2 ouă;

• 10 frunze de busuioc tăiate mărunt si câteva crenguțe. Eu am avut vreo 4.

Am pus ingredientele solide, pentru crustă, într-un tocător. După doar două vâjuri s-au mărunțit și am adăugat ingredientele umede să obțin un aluat nisipos. Pentru asta am avut nevoie de un singur vâj, dar luuung.

Într-o formă de tartă cu fund detașabil și diametru de 28 cm, am pus aluatul obținut și am împrăștiat și tapetat uniform. Arta de a împrăștia uniform. Și am dat deoparte.

Pentru cremă, am pus o cratiță anti aderentă, pe foc, am frecat un pic zahărul, coaja de lămâie italiană și busuiocul românesc să scot aromele din ele. Am adăugat zeama de lămâie, crema de cocos și conserva cu lapte de cocos și am amestecat până am obținut o textură cremoasă. Apoi, oule, unul câte unul, le-am încorporat. Am strecurat amestecul obținut și am turnat crema peste blat. Am copt 30 de minute, la 190 de grade, în cuptorul preîncălzit. Am presărat pe deasupra fistic mărunțit.

Singurul lucru de care îmi pare rău este că am folosit melasă de zahăr brun și crema n-a păstrat culoarea galbenă, vie, de lămâie.

Buon appetito!