Felul principal e felul în care mănânci

Dar și o porție de spaghete

Fuel & Fun. Despre asta e mâncarea. Sau, cel puțin, așa arată în viziunea mea, un raport sănătos cu ea. Mâncarea e ca o cheie culturală care ne ajută să ne apropiem și să construim conexiuni, să alegem destinații de vacanță, să share-uim experiențe și apoi să creăm amintiri. Toate astea și uriașa componentă emoțională. Mâncarea ne aduce un anume confort, ne apasă butonul cu nostalgie, e o formă de canalizare a dragostei și o modalitate de a grăbi sau a opri timpul. Mâncarea e mecanism de adaptare și materializarea sărbătorii, așa că mă simt datoare să deschid o discuție despre conexiunea noastră cu alimentele.

Relația cu mâncarea nu există în vid, de una singură. Relația cu mâncarea e relația cu noi, cu modul în care ne raportăm la spațiul pe care îl ocupam în lume și apoi, relația pe care o setăm cu ceilalți. E despre golurile pe care încercam să le umplem, despre raportul nostru cu valoarea și despre ce ne hrănește, for real.

Crescută odată cu Internetul, mi-a fost des greu să știu cine sunt. Mâncarea a fost mereu bună sau rea, mi-a plăcut instant ceva despre care am știut (de pe Internet) că e sănătos și mi-am scos din sistem orice aliment care nu a avut un review bun. O zi bună a fost mereu una în care mi-am respectat planul alimentar, iar tirania mersului la sala încă mi-e rutină.

Procesul meu nu e unul liniar și cad des în capcana cu regrete și confuzie. Sunt, totuși, câteva chestii pe care eu încerc sa le fac în preajma mâncării și, în general, în viață. Nu funționează mereu și nu știu dacă sunt general aplicabile, dar iată-le:

Eating without waiting. Cea mai challenging probă pentru răbdarea mea, are loc în jurul pregătirii meselor. De obicei, mă satur înainte să fie gata mâncarea și sigur o să mă trimiți în altă cameră când gătești pentru că atac mișelește orice bucățică de mâncare din vizorul meu. Lately, am încercat să fac din așteptare o bucurie a faptului că urmează să se întâmple ceva bun și nu o lipsă a ceva ce încă nu e gata.

Eat like a toddler. Când eram mici, nu gândeam niciodată mâncarea. Mâncam când ne cânta stomacul, ne opream când eram sătui și caloriile puteau fi doar niște soldați dintr-o armată imaginară. Mâncam intuitiv. Așa că încerc să las intuiția, nevoia și corpul să îmi spună ce are nevoie. Și să îi dau.

Watch your mouth. Am tot zis că mie îmi plac cuvintele. Și mâncarea. La întâlnirea dintre cele două, țin la cuvintele pe care le folosesc în preajma mâncării. Mâncarea nu e bună sau rea. Cuvinte ca junk food, interzis, cheat day sau superfood, pot avea un impact asupra raportului nostru la hrană. Conștientizând cuvintele pe care le folosim în preajma mâncării, putem controla impactul pe care alimentele le au asupra noastră.

So, pune-te din când în când la masă, cu tine. Analizează cu blândețe modul în care te hrănești. Respiră. Apoi pune-te la masă cu cineva pe care iubești. Fii atent la mâncare și la oamenii de lângă tine. Mulțumește.

Drept urmare, am gătit niște spaghete pe care le-am mâncat la cină și la mic dejun. Uite așa!

Am vrut să fie colorate și proaspete.

• o mână de spaghete - pentru mine pastele sunt doar lungi, dar tu alegi ce vrei și nu o să te judec.

• 2 lingurițe de ulei de măsline;

• 1/2 ceapă medie, foarte fin tăiată;

• 4, 5 căței de usturoi, zdrobiți;

• câți fulgi de chili simți tu;

• zeama unei lămâi;

• câteva buchețele de broccoli;

• tot câteva buchețele de verișoara lui broccoli, conopida;

• 1/2 dovlecel, pentru că nu am găsit varză de Bruxelles;

• pecorino, sau peCorina, cum îmi place mie să îi zic.

Ce s-a întâmplat apoi a fost simplu. Am fiert spaghetele în apă și sare. În timpul ăsta, am încălzit uleiul în tigaie și am adăugat usturoiul zdrobit și ceapa tăiată fin. După 2 minute, am adăugat gașca de conopidă, broccoli și dovlecel. Le-am păcălit pentru câteva minute că le las în pace, fără să le amestec, apoi le-am deranjat puțin în tigaie, iar peste alte 5 minute am adăugat 3 linguri de apa în care fierbeau pastele și am mai pus sare. Când pastele au fost gata și când legumele din tigaie au fost rumenite, le-am făcut cunoștință, punând spaghetele în tigaie, am adăugat încă o lingură din apa în care au fiert, fulgii de chili, o cantitate generoasă de pecorino și frunze de busuioc. Am mâncat si m-am bucurat.

Poftă bună și ție!