Griji sau griși?
Griș cu lapte și sos din mure
Pe parcursul tuturor vacanțelor, de la 3 ani și până am învățat să sărut, părinții m-au trimis la bunici, bineînteles că nu acesta a fost scopul final, ci unul centrat pe buna mea creștere, să fiu liberă pe bătătura bunicilor, să cresc frumos și sănătos. Acolo m-am jucat cu păpușile pe prispă, am cutreierat maidane cu copiii, am plecat cu bunicul la pepeni pe bicicleta și m-am întors pe căpița de fân, în căruță și tot acolo am învățat să număr sau am fost inițiată în ale educației. La bunici mi-am format papilele gustative de la mâncarea simplă și gustoasă. Bunica mi-a transmis bucuria de a sta la o masă aglomerată, era singura care nu mă certa dacă dădeam pe mine și care nu-mi cerea să fiu cuminte ca să primesc desert.
Opțiunile la desert nu erau prea multe: pâine cu brânză și gem de prune, griș cu lapte, gogoși sau chisăliță cu corcodușe. Să mă scuzați, dar n-am avut niciodată o pasiune pentru corcodușe. Le-am înțeles târziu rolul în țuică, atât. Bunica pregătea des griș cu lapte și la fel de des îl certa pe bunicul că nu se implică în treburile gospodărești, spunându-i: e griji pentru toată lumea, pentru tine, nu. Nu prea înțelegeam ce sunt grijile. Plus că erau situații în care după masă ne spunea: e griși pentru toată lume, pentru tine, nu (uitându-se la bunicu). Treabă care mă bulversa total, nu știam dacă urmează desert sau ceartă. Mai târziu, am aflat că de fapt bunicul avea un început de diabet și nu-i încredința să mănânce dulce și că îl considera prea relaxat, când erau atâtea de făcut în curte și la câmp. Am descoperit și ce-s grijile odată ce am învățat să sărut.
Mi-am adus aminte de povestea asta când, acum o săptămână, am dat peste griș de sorg. Sorgul este o cereală cultivată preponderent în Africa pentru că este rezistentă la secetă, care se pare că are o valoarea nutrițională ridicată de proteine, aminoacizi în cantitate dublă față de quinoa, de exemplu și multe alte beneficii după cum zice internetul, dar ce mă interesa pe mine, nu are gluten. M-am hotărât acum vreo doi ani să nu mai mănănc gluten și odată cu multitudinea de produse la care mi-am dat seama că va trebui să renunț, s-a instalat grija că nu o să mai mănânc griș cu lapte. În toată perioada asta am descoperit o grămadă de produse fără gluten. Am citit și de sorg, dar nu mi-a ieșit în cale, însă pentru asta există Farmacia Tei.
Griș cu lapte de migdale, mure trase în tigaie cu sirop de brad și fructul pasiunii
Ideea e că se poate jongla mult la un griș cu lapte. Vegan sau nu, fără gluten sau nu, topping-uri din ce fruct ai la îndemână. Eu aveam prin casă cele de mai jos.
Ingrediente:
125 ml lapte de migdale;
4 linguri griș;
o linguriță de unt clarifiat;
o lingură semințe de cânepă decorticate;
un vârf praf de scorțișoară;
câteva nuci/caju/migdale;
o mână de mure, eu mai aveam la congelator, puse de sezonul trecut;
o lingură sirop de brad (sau miere, agave etc);
un fruct al pasiunii, dar poate fi înlocuit cu niște fulgi de migdale.
Am pus laptele la fiert cu praful de scorțișoară, semințele de cânepă și miejii de nucă mărunțiți. Am adăugat câte o lingură de griș, am amestecat până a dat într-un clocot și s-a îngroșat. Separat, am tras murele în tigaie, în unt și cu siropul de brad până a scăzut zeama și s-a îngroșsat un pic sosul. Am transferat în farfurie peste griș. Pe deasupra, am completat cu fructul pasiunii, ca la orice deznodământ cinstit.
Tu de când n-ai mai mâncat griș cu lapte? Sunt sigură că grijile nu-ți lipsesc.
Fondate sau nu, amuzante, stupide sau îngrijorătoare, las o listă cu griji auzite în ultima perioadă:
Andrei, instructor de snowboard, e îngrijorat că nu a mai luat în greutate de când era in liceu și acum s-a apucat și de parașutism;
La polul opus, Diana, organizator de evenimente, îi e teamă să renunțe la țigări că poate o să înceapă să mănânce muuult mai mult;
Octavian, IT-ist, îi e teamă să nu lase fierul de călcat în priză de fiecare dată când pleacă de acasă mai multe zile, drept dovadă se întoarce mereu din drum să se asigure;
Pe Luana, analist financiar, o bântuie gândul că n-o să reușească să țină pasul cu toate noutățile generației, implicit cu cei doi băieți ai ei și asta o să o facă demodată în ochii lor;
Ionuț, artist, are teama că la un moment dat publicul nu va mai aprecia actul lui artistic;
Gabriela, om de vânzări, are teama să nu piardă avionul când pleacă în delegație sau documentele personale în timpul călătoriei;
Mihaelei, viitoare mică, îi e teamă de toate poftele pe care ar putea să le aibă;
Grija Denisei, campaign manager, este să nu devină plictisitoare;
Roxana, somelier, are teama de a nu piardă esențialul, de la acte importante, la momente notabile în viață;
Alin, product manager, mutat din țară în 2020 pentru un MBA, la Madrid, era îngrijorat că din cauza vârstei nu va mai avea aceeași capacitate de învățare.
Grija Ancăi a fost să nu cumva să uit să menționez:
O recomandare:
A fost la bucătaria local.food, unde i-au plăcut icrele.
Ceva ce ar mânca infinit:
Croissant cu latte de la Grain Trip.
Pagina noastră de Instagram
Un gând care i-a placut și l-a pus pe tapet:
Din newsletter-ul lui James Clear
"Life is a series of tradeoffs, and greater results usually require greater tradeoffs. The question is not, "Do you want to be great at this?"
The question is, "What are you willing to give up in order to be great at this?"