O bomboană asortată ție, două mie

sau cum împarți frățește niște bomboane

M-a provocat cineva săptămâna trecută, în față la Vice, să mă gândesc la conotații ale verbului "a împărtăși". Mi-a venit în minte perioada în care mă împărtășeam la domnul părinte. Un obicei cât o ocazie specială, aveam haine noi, părul proaspăt tuns, tata împărțea fire de narcise între mine și sora mea, ne ducea la fotograf și împărțeam amândouă un cadru.

Când ai frați totul se împarte. Mi-am împărțit cu ea timpul, mergeam să o duc și să o iau de la grădiniță, m-am îngrijit de somnul, hrana și de existența ei, practic mi-am împărțit viața cu ea. Și task-urile de la părinți, că n-avea de ales (evil smile). Camera, dulapul, hainele, jucăriile, prietenii de la bloc, i-am împărtășit momentul primului sărut (pentru că mă urmărea). Tot ce învățam împărtășeam cu ea, suport la teme, sfaturi practice pentu adolescenți neînțeleși.

Ulterior, a împărtăși, a împărți, a mă împărtăși mi-au definit și dezvoltat personalitatea, trăsăturile omului care sunt, prin echipele prin care am funcționat, de sport, de la diferitele job-uri sau găștile de prieteni. Am împărțit efort și slăbiciuni, reușite și neputințe, râsete, idei, zile pline și nopți nedormite.

Mi-am deschis sufletul și brațele pentru relații romantice și prietenii intime. Mi-am împărțit hainele și pasiunile cu prietenele mele, mi-am destăinuit iubirile și supărările pe viață.

Le-am împărtășit iubiților mei sentimentele, părți din mine și din lume.

Unele dintre ele mi-au venit natural, fără să-mi dau seama, unele au devenit obicei. Altele m-au descărcat de tensiuni, mi-au facilitat fuga, m-au golit, altele m-au umplut. Toate au fost o plăcere!

Îmi place să împart, să împărtășesc și să mă împart.

Totuși, n-o să ascund că mi-era greu să împart mâncarea cu sora mea mai mică. Pe principiul că cei mari au nevoie să mănânce mai mult decât cei mici, căutăm tot felul de metode "să-i fur" din mâncare, și îmi amintesc că cel mai ușor era la împărțitul bomboanelor. Cu toată vigilența ei, metoda "una ție, una mie" (întotdeauna două mie) a funcționat mulți ani.

Așa că, ce ocazie mai bună să prepar niște bomboane cremoase, asortate în diverse feluri, pe care să le împart cu cine s-o nimeri.

Ingrediente pentru bomboane:

• 250 gr curmale fără sâmburi, ținute în apă 30 de minute;

• 100 gr fulgi de cocos;

• 2 morcovi;

• 2 linguri pline cacao;

• 100 gr pastă de migdale;

• o linguriță scorțișoară;

• 1/2 linguriță cardamom;

• puțin apă în care au stat curmalele.

Pentru ornat:

• făină de migdale, polen crud, cacao pudră, ulei de coriandru, fistic mărunțit, apă de trandafiri.

Am ras cei doi morcovi direct în tocător, am adăugat curmalele și vreo 3 linguri din apa în care au stat, fulgii de cocos, cacao, scorțișoară, cardamom. După câteva vîj-uri, m-am oprit să curăț pereții tocătorului și am adăugat untul de migdale. Am alternat între alte câteva vîj-uri și două opriri, până am obținut o pastă omogenă.

Într-o farfurie am pus grămăjoare separate din ingredientele pentru ornat. Am format biluțe între palme și le-am trecut prin ornament. Pentru unele dintre ele mi-am picurat ulei de coriandru în palmă, pentru altele apă de trandafiri, am jonglat.

Au iesit niște bomboane care se topesc în gură, la fiecare mușcătură te va surprinde o altă aromă.