Oameni cât o tartă cu ciocolată

și o tartă cât o prietenie

Nu mică mi-a fost mirarea zilelea astea când în colțul din dreapta, jos, al laptopului mi-a intrat un pop-up care zicea “Felicitari, ai câștigat!” și nu era un spam. M-am simțit norocoasă și surprinsă. Se pare că de cele mai multe ori leg norocul și surpriza, care vine odată cu el, de câștiguri materiale sau de nevoi superficiale. Mi-am dorit cel puțin o dată o petrecere surpriză sau un gest care să includă măcar un bilet de avion ori mărturisirea sentimentelor profunde. Sau poate să găsesc niște bani pe jos, ori să câștig vacanța aia în Madagascar, după ce trimit codul înscris pe pachetul de țigări, la un număr, prin SMS. Una singură dintre toate astea și expresia feței mele ar fi uimirea apoi, aș exploda de bucurie.

Nu vreau să anulez din fericirea micilor câștiguri aduse de prea râvnitul noroc, dar aș vrea să maximizez altceva, vestea primită în aceeasi zi cu aniversarea Ancăi, m-a făcut să mă gândesc că ar trebui să existe un algoritm care să puncteze, sporadic (nu doar la aniversări), câștigul deja existent din viața noastră. “Felicitari, ai castigat un prieten!” Aș vrea să stii, Anca, că esti un om cât o surpriză, să-ți dai voie să impresionezi și să uimești lumea în continuare!

I-am făcut Ancăi o tartă cu ciocolată și căpșune, în care am combinat lejeritatea blatului făcut din făină de cocos și de migdale, cu o cremă obținută din exoticul lapte de cocos, cu intensitatea ciocolatei negre și o notă specială dată de un strop de pastă Miso, totul ornat cu căpșune fresh. Dacă Anca și fi o tartă, asta ar fi!

---

Am citit undeva, parcă în cartea Jiei Tolentino, un pasaj despre nevoia propriei povești, dar mai mult despre nevoia ca povestea noastră să fie spusă. E o mini povestioară despre două tipe (o să le zicem tipa 1 & tipa 2) din grupul Librăriei femeilor din Milano, un grup care a influențat-o puternic pe Ferrante. Ca parte a procesului lor de conștientizare, cele două tipe și-au povestit una alteia poveștile lor de viață, dar una dintre ele nu reușea să își articuleze povestea. Pentru că ascultase de multe ori povestea prietenei ei și pentru că vulnerabilitatea și dragostea sunt oratori mai buni ca noi, tipa 2 a început să pună pe foaie povestea prietenei ei. Ascultându-și povestea spusă de un observator fin al vieții ei, tipa 1 și-a perceput povestea sub forma unei narațiuni. În modul ăsta, povestea a căpătat semnificație, formă și conținut. Ieri, de ziua mea, mi-a apărut în minte pasajul ăsta din carte.

Îmi place mult să fiu aniversată pentru că mai mult decât centrul orașului, îmi place centrul atenției. Așa că am dat zvon în țară și pe Sf. Internet că vreau să fiu iubită și că vreau detalierea tuturor motivelor pentru care oamenii mă plac (btw încă vreau). S-a întâmplat asta și m-am bucurat. Ce e diferit, totuși, anul ăsta, e că mi-am dat seama că există în viața mea oameni în seama cărora mi-aș lasă mereu povestea să fie spusă. Cu încrederea neclintită că ar spune-o mai bine decăt mine. Oameni cât o tartă cu ciocolată.

Așa că mulțumesc pentru magie. Voi dați gust și însemnătate poveștii mele.

---

Tartă cu ciocolată și căpșune

Ingrediente pentru blat:

• 300 gr făină de migdale;

• 100 gr făină de cocos;

• 150 ml ulei de cocos;

• 50 ml sirop de arțar;

• 5 curmale Medjool.

Ingrediente pentru umplutură:

• o conservă lapte de cocos, de 400 ml;

• o ciocolată Govinda, simplă;

• două linguri de cacao;

• 100 gr melasă nerafinată din zahăr brun;

• 2 gr Agar Agar;

• o linguriță extract de vanilie;

• o linguriță plină de Miso;

• căpșune și fistic mărunțit pentru ornat.

Am folosit o tavă cu fundul detașabil, cu diametrul de 28 cm.

Într-un blender am pus cele 5 curmale Medjool, uleiul de cocos și siropul de arțar și le-am trecut prin câteva vâjuri. Apoi, am adăugat făina de migdale și de cocos, pe care le-am încorporat cu grijă, până am obținut un aluat nisipos. Am transferat amestecul în tavă și am îmbrăcat-o elegant și uniform, adică am avut grijă să tapetez pe toată suprafața tăvii pentru a obține un aluat închegat și lipsit de variații. Am dat tava la cuptorul preîncălzit, cam 10 min, la 175 de grade. Apoi, am lăsat-o la răcit.

Într-o crăticioara, la foc mic, am amestecat laptele de cocos și zahărul până ce zahărul s-a topit după lapte. Am adăugat peste, ciocolata ruptă în bucăți, cele doua linguri de cacao cernută , extractul de vanilie și Miso. Am încorporat totul și am obținut un amestec cremos, care miroase a ceva exotic cu notă de rafinament. Când crema a dat într-un clocot am adăugat Agar Agar dizolvat deja în puțină apă și am amestecat bine. Am lăsat și crema de ciocolată la răcit și am întins-o peste tartă. Am ornat cu fistic mărunțit si căpșune.

La mulți ani, Anca!