Eu sunt Anca și sunt îndrăgostită de weekend.
În fiecare vineri seara am fluturi în formă de nuci în stomac. Sâmbătă mă giugiulesc cu dimineața apoi mă văd cu Corina. Avem mereu același ritual și foarte bine facem. Mergem la Grain Trip, apoi la Nomonym și încheiem cu Piața Obor.
La Grain Trip m-a dus Corina. I-am povestit eu că dacă n-aș fi om, aș fi patiserie. Dar se pare că sunt om, așa că aș putea să trăiesc fericită, în chirie, la Grain. Asta doar până îmi fac eu casa mea din foietaj.
La Nomonym m-a dus tot Corina. Noi alegem o cafenea după lapte și la concursul imaginar jurizat de noi două, am acordat premiul I laptelui din proteină de mazăre. Am judecat după faptul că nu schimbă gustul cafelei, după cremozitatea și versatilitatea demonstrate. Laptele bun, vibe-ul drăgut, Aleka și Andrei, super simpatici. Odată ne-am uitat cardurile acasă și ne-au împrumutat cu bani cash, să ne facem cumpărăturile la piață.
La piața Obor aș putea să merg chiar și fără să cumpăr ceva. Doar să văd ce mai face. Îmi pare vie și îmi place să o observ cum se transformă odată cu mine și cu timpul. Bineînțeles că sunt sălățele și semințe de tot soiul, dar aș pretinde că sunt altcineva, dacă aș vorbi mai mult despre ele. Corina vorbește despre ele. Și cu ele (da, face asta).
Dar textul ăsta nu e despre merdenele sau cafea sau salată bok choy (o știu tot de la Corina!). Textul ăsta e despre bucuria ritualului. Despre un gram (0.8 pe cântar) de predictibilitate într-o mare de incert. E despre cum alegem să ne pregătim pentru mările agitate din față, făcându-ne vâsle din mici obiceiuri și bucurie.
Nu e greu să găsești un ritual bun.
Eu sunt Corina și am obiceiul să vorbesc cu fisticul când îl așez în borcan, să complimentez verdeața când o zăresc pe tarabele din piață și să inventez rețete în timp ce spăl vase.
Desertul ce urmează să fie vedetă a apărut, după tabăra de snowboard organizată sub marca Fresh-Meat. Pe lângă un carusel de emotii, pârtia mi-a trezit și inspirația și poftă de o prăjitură ciocolatoasă.
Ajunsă la București, am avut nevoie de trei zile să mă reconectez la oraș, timp în care trebuia să-mi reiau obiceiurile și să-mi răsfăț papilele.
Un brownie să fie! Gust intens de ciocolată, textură umedă, dar voiam ceva în plus să hrănesc și entuziasmul la ideea unui ingredient surpriză.
Coriandru. Îndrăznesc să-l consider aroma preferată. Îl cumpăr la fiecare ieșire săptămânală la piața Obor, de la același domn generos în legătură și nu-s prea multe legături care să ma bucure atât de tare ca o legătură bogată în coriandru.
N-am folosit varianta verde pentru prăjitură, vreau doar să subliniez că am dezvoltat și întrețin o pasiune pentru această plantă aromatică, de aici și ideea de a folosi varianta pulbere într-un desert. Doar că nu m-am oprit aici, am și un ulei de coriandru, pe care l-am integrat în sosul care a completat prăjitura.
Brownie-ul ăsta este desăvârșirea trăirilor și succesului din cele șapte zile la snowboard. Echilibru între intensitate gustului de cacao, prospețimea aromei de coriandru și dulceața sosului de caramel.
Așa a fost și tabăra: dinamică, fresh și îmbucurătoare.
Brownie cu coriandru și sos de caramel1
Pentru blat:
100g zahăr de cocos;
80 ml lapte vegetal;
3 ouă;
100 ml ulei de măsline (extravirgin);
2 lingurițe extract de vanilie;
150g amestec făină fără gluten;
50g făină de migdale;
4 linguri mari, cu vârf, de cacao grasă;
1/2 linguriță praf de copt;
1 linguriță pulbere de coriandru;
un praf de sare.
Pentru sosul de caramel:
100g unt de cacao;
partea solidă de la o conservă mică de lapte de cocos;
două linguri cu vârf melasă de zahăr brun;
o linguriță ulei de coriandru.
Am amestecat ingredientele uscate într-un bol, cacao am adăugat prin cernere. Am mixat zahărul de cocos cu ouăle, adăugând câte unul. Peste care am pus uleiul de măsline, extractul de vanilie și laptele, pe rând. Apoi, am încorporat amestecul de ingrediente uscate în cel umed. O să iasă o consistentă lichidă cu miros absolut îmbietor, pe care vă încurajez să o lingeți de pe accesoriile mixerului și din bolul în care ați creat. Am pus tot amestecul într-o tăviță (16cm x 24 cm), cu foaie de copt, la cuptorul preîncălzit, pentru 45-50 de min, la 180 de grade.
Pentru sos, am încălzit untul la bain-marie, cât să-l pot scoate din borcan. Într-o crăticioară, l-am adăugat peste melasă, am amestecat pana s-au topit, apoi am adăugat partea solidă a laptelui de cocos și uleiul de coriandru, amestecând, până dă într-un clocot. L-am lăsat la răcit, cât s-a odihnit și brownie-ul.
Am tăiat prăjitura în pătrățele, am curs caramel peste ea și am presărat fulgi de sare Maldon.
Apoi, am mers la Nomonym cu Anca, parte din ritual, și am comentat în primă degustare prăjitura.
Așteptăm cuminți reply-uri. Avem răspunsuri pentru (aproape) orice.
FoodNote: Rețetele propuse vor fi fără gluten și fără lactate de vacă. Dacă nu aveți o problemă cu glutenul și toleranța la cazeina este în parametri normali, bineînțeles că puteți folosi făina clasică și produse din lapte de vacă. Doar să țineți cont că glutenul este o proteină foarte elastică și textura aluatelor poate fi ușor diferită.