Supă, pentru început
dar și pentru gurmanzi
Început. Să mă apuc de treabă cu Corina și să scriem newsletter-ul este, da, un început. Înspăimântător, pe alocuri, dar încă nu suntem în punctul relației în care să îți povestim despre emoții. Now we play it cool.
Început. Îmi amintesc când m-am mutat în București. Cum spuneam multor oameni că fac asta pentru că vreau să fiu responsabilă, să învăț să gătesc și să plătesc facturi.
Adevărul 1 - nu voiam să scriu un doctorat despre responsabilitate, eu voiam doar să nu mai conduc până la Ploiești, după petreceri.
Adevărul 2 - nu am învățat să gătesc. Am suspectat mereu că se ascunde pe undeva prin mine un bucătar, dar pare că se ascunde (foarte) bine. Drept urmare, când nu sunt degustatorul principal al dish-urilor Corinei, mănânc și comentez ce gătesc alții.
Adevarul 3 - plătesc facturi.
Început. Erau niște vremuri când singura dilemă era Fabio sau Borsalino. Apoi a apărut Caserola și mi-a dat lumea peste cap. Comandam obsesiv de la Finca o paella cu rață și ciuperci, trompas de la muerte, o adoram. Au scos-o din meniu și încă simt durere. Dar cum obsesie cu obsesie se scoate, acum am o pasiune pentru sandvișul cu sardine de la A1. Favoritul meu din perioada asta.
Început. Descopăr Bucureștiul, mâncarea și pe mine mereu începând. Cu un picior în curiozitate și cu altul în inconștiență. Nu-mi place mereu ce găsesc. Dar îmi place să încerc. Așa că dacă tot motolești foi și le arunci, de supărare că lucurile nu par să iasă cum vrei, eu zic să le privești altfel. Semnează-le, pune-le data și așează-le cu drag într-un dosar. This may be your beginning.
Început. Sau în-ce-puț plin cu emoție cazi la un început de drum? În fântâna adâncă, cu frică, sau doar adormi lângă ea? Și lângă, curge cișmeaua cu entuziasm…Sau îți aduci aminte că fântână e între cei doi plopi și te agăți de ei, să te tragi la suprafață? îți ia ceva să te usuci și să-ți revii din amorțeală.
Când am început să practic un nou sport, prima tabără de snowboard, în a 4-a zi mi-am scos placa din picioare și am răbufnit în plâns, că nu eram în stare să fac viraje, bașca urma să urcăm toți la Postăvaru' și să coborâm fiecare pe placa lui. Plan ce m-a făcut să mă simt ca o căprioară în vizorul lupului. Lupi n-au fost și, asistată, am coborât pârtia odată cu apusul soarelui, pe placa mea, în mișcări de vals, învăluită în sentimentul de libertate și simțindu-mă elegantă. Trăiam în același timp și bucuria reușitei și cum pocnește frica-n corp ca bombonelele Volcano.
La fel ca în copilărie, când mi se recolta sânge, m-am gândit la ceva frumos și am devenit mai conștientă de natură, de zgomotele și culorile ei și de gândul că, jos, mă așteaptă la cină, o supă caldă.
Ceva supă asiatică trebuia, dar nu era suficient de aromată și gustoasă. Așa că am început să construiesc în mintea mea, cu ingredientele de acasă, supa care avea să dizolve temerile și să-mi relaxeze mușchii.
Așadar, bine ai venit în clubul oamenilor cărora le e frică, dar tot o fac.
Ingrediente1:
două, trei steluțe de anason;
o linguriță boabe de coriandru;
o linguriță boabe de fenicul;
două pulpițe cărnoase, galbene - eu le cumpăr din piața Obor de la un domn roșu în obraji;
3 morcovi medii;
jumătate de țelină, cât pumnul;
jumătate ridiche neagră, tot cât pumnul;
un păstârnac mediu;
o ceapă roșie;
3, 4 frunze salată bok choy;
o conservă lapte de cocos;
3 lg pastă miso, fără gluten, dar nu e musai;
tăiței, eu mai aveam câțiva de hrișcă, dar merg și de orez foarte bine;
doua, trei ouă fierte, am avut de prepeliță;
o ceapă verde;
coriandru verde, din păcate eu n-am avut și am suferit;
un praf de sare;
piper proaspăt măcinat.
Am pus pulpițele la fiert, în 2,5l de apă cu sare, anasonul, boabele de coriandru și cele de fenicul, până aproape se dezlipea cărnița de pe os. Am scos pulpele și le-am dat deoparte. Am completat cu apă, ce s-a evaporat.
Am taiat legumele bucăți mari, să le disting în castron când le mănânc. Nu mi-au plăcut niciodată legumele mărunțite din ciorbele sau supele clasice. Parcă și estetic arată mai bine, fac supa mai elegantă. Le-am adăugat în stock-ul de pui. Dacă aș fi gătit supa pentru o audiență mai mare, aș fi strecurat stock-ul, însă eu și Anca fiind singurele degustătoare am păstrat boabele de condimente să continue să aromatizeze supa până la ultimul polonic, știind că nu m-ar deranja să prind boabe de coriandru în lingură.
Așadar, am pus legumele în stock, am adăugat conserva de lapte de cocos, trei linguri pline de miso, pe rând, amestecând până se dizolvă complet. Am lăsat la fiert până s-au gătit legumele.
Între timp am dezosat cele două frumoase pulpițe, în fâșii și le am adăugat în supă. Am fiert tăițeii separat.
Am montat un castron astfel:
Două frunze de bok choy, tăiței, supă, ou tăiat pe jumătate, ceapă verde presărată, piper proaspăt măcinat. Apoi, cu fiecare sorbitură, am lăsat aromele să-și spună povestea.
Mi so happy!
FoodNote: Rețetele propuse sunt fără gluten și fără lactate de vacă. Dacă nu aveți o problemă cu glutenul și toleranța la cazeina este în parametri normali, bineînțeles că puteți folosi făina clasică și produse din lapte de vacă. Doar să țineți cont că glutenul este o proteină foarte elastică și textura aluatelor poate fi ușor diferită.
Me so happy too! Abia astept sa mai citesc retete si sa le si incerc! ❤