Tu ce ai în buzunare?

Tartă cu smochine sigur nu

Am participat de curând la un eveniment de voie bună și dans. Câteva zile, în natură, fără semnal, unde mi s-a părut potrivit să întreb 100 de români ce au în buzunare.

Toți au avut surprinderea întrebării, dar tacticoși și foarte onești au început să se scotocească. Unii au fost chiar mai curioși ca mine de ce ar putea să găsească.

De menționat ar fi un laser și amintirile din copilărie, poza format buletin a iubitei din liceu și bucuria momentului. O piuliță, cu încrederea că ce a construit nu se va destrăma, un pliculeț de sare pentru o rană, o listă de cumpărături la Lidl, niște șervețele cu lacrimile crocodilului Bourbon, urmele unei fapte bune și niște sclipici de la o zână în caz că se întețește întunericul. Cineva avea planurile de a doua zi și îndrăzneala să nu mă fi inclus în ele. Altcineva un balsam de buze fără spf.

Când am fos întrebată eu ce am în buzunare, mi-am dat seama că n-aveam nimic. Pentru prima dată după mult timp, nu căram nimic cu mine. Contextul în care mă aflam îmi golise toate buzunarele de greutăți.

Unul dintre români m-a întrebat ce aș fi vrut să găsesc. O smochină am răspuns. Mare mirare! Și nu mă refer la smochinele alea de la Kaufland care se vând la bucată și care n-au semințe în interior, ci la alea produse printr-un parteneriat intim între planta de smochin și o insectă. Practic, o smochină este un glob de flori care se reproduce prin polenizare de o anumită insectă minusculă, viespa smochin. Ciclul de viață al viespei este interconectat cu al smochinei. Mama viespei își depune ouăle într-o smochină necoaptă, puii lor eclozează și se maturizează, apoi masculii se împerechează și sapă un tunel la suprafață, murind când sarcina lor este finalizată. Apoi, femelele își iau zborul, purtate de vânturi până când miros un alt smochin. Și o iau de la capăt. Inspirat din fapte reale.

Lăsând asta la o parte, suntem în plin sezon al smochinelor și eu am plecat în excursia de care am amintit după ce am făcut repede un chutney de smochine și cu gândul că mi-aș deschide o smochinărie. Da, o băcănie unde toate produsele să fie pe bază de smochine. Anul trecut viața mi-a facilitat aprovizionarea cu smochine, că dacă nu te pune în situații care să degenereze, viața îți scoate în cale un domn care are o livadă de smochine și care livrează la domiciliu. Îmi place mult textura densă de pulpă cărnoasă, bogată, zemoasă, cu semințe mărunte care pocnesc în gură și aroma fină, dulceagă.

Acestea fiind spuse, în ultima lună am făcut două tipuri de dulceață din smochinele primite, chutney-ul, am murat 1 kg, am făcut un chec și o tartă delicioasă. Să nu uităm totuși de salamul de biscuiți

Tartă cu smochine și cremă de tofu

Ingrediente pentru blat:

• 300 gr biscuiți digestivi de la Sachr;

• 100 gr făină de migdale;

• 2 linguri sirop de cocos;

• 120 ml ulei de cocos.

Ingrediente pentru umplutură:

• 500 gr smochine;

• o linguriță unt clarifiat;

• nucșoară proaspăt măcinată;

• o crenguță de rozmarin;

• sucul de la jumătate de portocală;

• un pachet tofu ;

• două linguri din partea solidă a laptelui de cocos;

• o linguriță exctract de vanilie;

• 3, 4 smochine, câteva felii de portocală și fistic mărunțit pentru ornat.

Am pus biscuiții în blender, după doar trei vâjuri s-au mărunțit. I-am transferat într-un bol, am adăugat făina de migdale și ingredientele umede, adică uleiul și siropul de cocos. Am amestecat și am obținut clasicul aluat nisipos. Am tapetat uniform într-o formă de tartă cu fund detașabil aluatul obținut și am lăsat deoparte.

Am curățat smochinele de coajă cât am putut și le-am tocat ca pe vinete coapte. Într-o crăticioară, am încins untul, am adăugat smochinele, nucșoara, sucul de portocală și crenguța de rozmarin. Am dat într-un clocot, apoi am lăsat focul la minim și am ținut amestecul pe foc cam 20 minute până când a ajuns la o textură ca de dulceață, amestecând constant. Dupa ce am stins focul, am scos crenguța de rozmarin, am turnat peste blat și am mai dat 20 de min la cuptorul preîncălzit, la 190 de grade. Am scos tarta din cuptor și am lasat-o la răcit, pentru că oricum era 1 noaptea.

A doua zi am făcut o cremă din tofu, cele doua linguri de lapte de cocos și extractul de vanilie. Am întins crema peste tartă și am ornat-o cu cu fistic, felii de portocală și smochine. E un desert delicat și cu aer nobil.

Recomandarea săptămânii este să mergi la C22 pentru o brioșă cu rozmarin și un iced latte, plus că pe străduță la ei simți că ești în altă țară.

Până pe 20 septembrie sunt deschise înscrierile în programul Ajungem mari, în cazul în care te-ai gândit să faci niște voluntariat, dar fără vreo idee unde.

Pe data viitoare!