CeVa ce nimeni nu a întrebat
& un gazpacho alintat
Pe mine m-a intrigat mereu că nu se cere nicăieri un CV în care să sumarizăm altceva decât employment history, obiective profesionale și ultimul master absolvit. De parcă orice altceva nu merită pus în fișa personală.
În orice caz, eu m-am pregătit și, dacă pe viitor la intrarea în relații de orice fel ni se va cere un QR code cu CV-ul, al meu este gata. Iată-l:
Realizări:
Odată am zis un banc la o petrecere și a râs toata lumea. Apoi am zis același banc, la fiecare petrecere, preț de 4-5 ani. Și mda, încă îl spun.
M-am îndrăgostit de adevăratelea.
Acum vreun an m-am înscris la un curs de creative writing și mi-au fost analizate poveștile în fața oamenilor.
Am eșuat atât cu cursul de creative writing, dar și cu multe alte lucruri.
Eu și Corina am dat drumul proiectului Mâncărești și suntem super emoționate mereu când îl trimitem, dar ne ținem respirația puțin și apoi, asta e, apăsăm SEND.
Am făcut complimente sincere și oamenii au părut foarte fericiți cănd le-au auzit
Îi pun lui Taco o pâine pe masă în fiecare zi și îi îndur lipsa de recunoștință (!!!!!)
Zone de interes:
Vreau neapărat să știu ce își spun alți oameni dimineața, cum simt ei regretul și cât de des au conversații imaginare cu oameni demult dispăruți din viața lor.
Cu ce se umple golul pe care îl simt duminica după amiază (dar și în alte zile)?
O listă cu modalități diverse de a-mi trosni oasele (ador să-mi trosnesc oasele, mulțumesc).
Totul despre îmbrățișări.
Proiecte (încă) nerealizate:
Eu și Corina ne propusesem în pandemie să fim gazdele unui podcast cu Dji români.
După ce am fost la Bruges, mi-am dorit foarte puternic un atelier în care să fac felicitări cu tot felul de mesaje și să le vând oamenilor și să le facă și ei cadou la rândul lor altor oameni și să se plimbe felicitările mele prin multe mâini.
O să îmi deschid un restaurant în care o să existe pâine de la Blitz n Roll și multe sosuri în care să o poți înmuia - precis va fi un succes!
Unde mă vad peste 5 ani
O să îmi umplu toate ridurile cu peanut butter de la boulionii.
O să mă fac terapeut de relații de prietenie.
sau director de posibilități.
Superputeri
Aclimatizarea - mă aclimatizez mai bine ca restul oamenilor și rareori mă vait de cald sau de frig
sunt as la a face haz de necaz
Limbi vorbite
Fluent în liniște
Asta văd eu demn de pus într-un CV și încurajez practica asta, de a ne celebra complexitatea și de a îmbrățișa cine suntem și când nu suntem la birou.
Trimite-ne și tu CV-ul tău pe mancaresti@gmail.com și îți voi spune și ție bancul (pentru că abia aștept o ocazie muhahaha)
Ce recomand:
sandvișul nr. 3 de la Blitz n Roll din Floreasca: Crudo - Scamorza, cremă de trufe și ciuperci;
lângă, la Two Minutes, au cold brew tonic cu tonic făcut de ei și e cel mai bun din oraș;
meditatul cu aplicația Waking Up;
acceptarea și apoi curajul.
Rețeta mea de gazpacho cu roșii și piersici:
Am făcut un gazpacho de roșii și piersici. M-am gândit că sigur o să arate bine în poză. Cât despre gust, mărturisesc că eram sceptică. Dar poza, poza sigur iese bine așa că m-am apucat de treabă.
Ce am luat de la Mega:
3 tipuri de roșii - 2 mari de un roșu spre roz, una din aia bulburoasă și câteva cherry;
3 piersici - ah ador piersicile;
ceapă din aia rosie cu codițe;
2 castraveți;
2 bețe magice de sparanghel;
halloumi;
o mână de semințe de cânepă;
altă mână cu semințe de dovleac;
busuioc.
Ce aveam acasă:
ulei de măsline;
oțet;
lămâi.
Am tăiat 2 roșii mari și vreo 4 cherry direct deasupra blenderului, ca să fiu sigură că nu se pierde nicio picătură de zeamă. Am tăiat și două piersici mici (am ronțăit eu ce a rămas pe lângă sâmbure). Peste, am pus doi castraveți, trei frunze de busuioc, o linguriță de ulei de măsline, cam 2 lingurițe de oțet, am stors jumătate de lămâie, sare, piper și am dat drumul la marea blenduială. Am tot gustat pe parcurs și am ajustat cantitățile. Am vrut să predomine detașat gustul de roșie și să fie acrișor. Și așa a și fost. Am pus blenderul cu totul la frigider și l-am lăsat acolo până a doua seară. Recunosc că am mai gustat între timp și mi s-a părut diN CE ÎN CE MAI BUN.
Pentru topping, m-am lăsat să go wild. Am pus într-o tigaie, fără ulei, cam 10 cubulețe mici halloumi de dimensiunea unor crutoane, două bețe de sparanghel mărunțite. Le-am lăsat să se rumenească împreună așa cum aș vrea eu să mă rumenesc după fiecare sesiune de plajă. Împreună cu semințele de dovleac, cele de cânepă, ceapa roșie tocată mărunt, câteva frunze de busuioc, l-am pus peste dl. Gazpacho în bol.
Mi-a plăcut mai mult gustul decât poza și îmi cer scuze, pe această cale, dl-ului Gazpacho pentru că l-am ales bazat pe aparențe. Iată cum viața m-a învățat încă o lecție.
Mulțumesc, să ne fie (de) bine.
 | A guest post by
|